Poeziile

Nu am reusit niciodata sa le memorez. Au fost, in aceasta privinta, chinul vietii mele de scolar. Am inceput sa le inteleg si sa le apreciez atunci cand mi-au fost explicate ca si structura, si comentate ca si tematica. Mi s-a parut fascinant sa poti reda in cateva randuri idei pe care altii le redau in sute de pagini, sa scrii filozofeli in cateva versuri. Fascinatia pentru acesti oameni m-a indemnat ca prima reactie sa-mi doresc sa compun si eu ceva, iar mai apoi sa ma linistesc. Intalnisem persoane cu ifose de poeti, care credeau ca o insiruire de clisee potrivite in versuri rimate se pot numi poezi, iar din penibilul simtit fata de acestia am preferat sa-mi pastrez statutul de cititor si admirator al poeziei adevarate. Mare parte din penibilii cu aere de poeti, nu citisera decat poeziile din manualele scolare, ceea ce mi-a lamurit prezenta nonsalantei. E firesc sa pretinzi ca scri poezii cand habar nu ai ce inseamna o poezie.