Metamorfoza

Metamorfoza, o poveste recomandata de tatal meu, in vremea in care lipsa experientei nu imi permitea o interpretare clara. Am citit-o, iar mai apoi am fost invitata, asa cum se obisnuia in familie, la o dezbatere legata despre ceea se putea intelege, interpreta in urma lecturarii. Spre rusinea mea am dat din colt in colt luata pe nepregatite. Povestea a lasat in urma o stare de dezamagire legata de fiinta umana, insa nu reuseam sa mi-o explic (starea); motiv pentru care am inceput sa povestesc subiectul cartii. Am fost usor mustrata de tatal, care astepta la ceva mai multa profunzime. Important nu e sa sti subiectul unei carti sau nuvele, ci sa inveti ceva despre viata interpretand cele scrise. Am aflat asa dar, ca acel gandac in care se transformase personajul cartii, nu era subiectul unei povestioare fantastice, ci o metoda de a sugera o afectiune fizica sau psihica, ce te aduce in incapacitaea de a mai reactiona ca o fiinta umana. Ceea ce am inteles, dupa multa vreme, din aceasta poveste, atunci cand viata m-a mai maturizat, a fost faptul ca omul, in egoismul lui, e multumit de cel alaturi de care traieste, atata timp cat acesta ii satisface confortul. Daca insa, soarta il duce in incapacitatea de a mai presta serviciile dorite, acesta este tratat ca o fiinta inutila, o ganganie gretoasa, ce merita lasata sa moara. O relatie servitor - servit, in care servitul uita de binele trait alaturi de servitor, si lipsit de loialitate, se inversuneaza impotriva lui incercand a-l distruge pentru a-si putea cauta in liniste un alt servitor.