Absurdul

Absurdul ma amuza, ma intriga, si ma enerveaza in acelasi timp. Ma intreb daca sa rad, sa plang, sau sa-mi bat joc de cel a carui idei sau actiuni sunt absurde.

Vorbesc serile trecute cu un prieten, despre lucrurile ce ni s-au mai intamplat in ultimul timp. Dupa cateva intrebari si raspunsuri omul face o constatare: viata e de kkt. Ei bine sunt cateva subiecte pe care oamenii, din punctul meu de vedere, le balmajesc fara le a gasi vreo logica si anume: viata, fericirea si moartea. Daca viata asta e de kkt de ce se teme omul de moarte, cand moartea e cea care vine sa il scoata, sa il duca...din ceea ce el numeste kkt. De ce e privita moartea ca un fenomen mai grav decat boala, mutilarea, inutilitatea. Cat despre fericire...ce e si cat dureaza starea aceasta? Cu ce frecventa reapare ? Pana unde e adevar si de unde incepe autosugestia, minciuna, autoamagirea?

E firesc sa-ti pui aceste intrebari, e ridicol sa incerci sa gasesti un raspuns si e absurd sa susti ca esti fericit fara sa-ti dai seama ca esti ridicol.