Alexis Zorba

Imi amintesc cu drag de ea atunci cand intalnesc genul acela de oameni care toata viata au invatat si au uitat sa traiasca. Oameni care pusi in fata unor fapte concrete de viata devin stupizi...in judecata, in analiza, in interpretare. Ei nu au la ce sa raporteze o intamplare, cu ce sa o compare pentru ca nu au mai trait ceva similar si nici nu au socializat cu altii care au experimentat viata.
Avem in acest roman doua personaje total diferite: un tanar cult si un varstic plin de viata; omul care traieste la intensitate maxima fiecare clipa a vietii si care stie sa se bucure de fiecare amanunt. Un om care a citit la viata lui o multime de carti si unul care a citit doar biblia si felul in care fiecare priveste viata si stie sa o interpreteze, sa o intuiasca.
Imi amintesc cu drag de acest personaj Zorba ori de cate ori, o adiere a vantului, un nor pufos sau o frunza plutind prin aer ma fac sa simt ca natura a fost creata sa ne bucure viata, sa ne ridice moralul in vremurile grele.